Știți cine a fost George Văideanu?

Se citește în
2 minutes
Ai citit

Știți cine a fost George Văideanu?

Iunie 23, 2015 - 13:04
Publicat:
0 comments

La începutul acestei luni, Consiliul local al Primăriei Podu-Iloaiei a votat, în unanimitate, o inițiativă legislativă privind acordarea Premiului „George Văideanu” unor elevi din oraș cu performanțe școlare deosebite. Având în vedere acest lucru, cât și faptul că astăzi, 26 iunie 2015, se împlinesc 91 de ani de la nașterea marelui cercetător și magistru, ne-am gândit că nu ar strica să prezentăm câteva lucruri despre viața profesorului George Văideanu și despre ce a însemnat el pentru orașul Podu-Iloaiei. 

Pedagogul George Văideanu

„Din punct de vedere al costurilor economice, scumpă nu este persoana bine educată, ci cea insuficient educată, care părăseşte şcoala cu o formaţie şubredă sub aspect moral, intelectual sau estetic”. 

Acesta ar putea fi considerat testamentul lăsat nouă, celor de azi, de profesorul originar din Podu-Iloaiei George Văideanu (1924 - 2014), fost Secretar General al Comisiei Naţionale UNESCO pentru România și un erudit deschizător de drumuri în domeniul educaţiei şi pedagogiei moderne româneşti.

Absolvent cu „Premiul de caracter” al Liceului Militar din Iaşi, acordat o dată la patru ani, George Văideanu va urma cursurile Facultăţii de de Filosofie din Iaşi în perioada 1945-1948.  Renunţând la aspirantură, (formula sovietică pentru învăţământul postuniversitar), va aștepta reintroducerea doctoratului, obţinând, sub îndrumarea profesorului Ştefan Bârsănescu, titlul de doctor cu teza „Cultura estetică şcolară”, în anul 1966.

În anii următori, George Văideanu va îndeplini, rând pe rând, funcţia de director al Liceului Pedagogic din Iaşi, apoi a Cabinetului pedagogic regional, iar după 1955, cea de conferenţiar, profesor şi director al Institutului Interregional pentru perfecţionarea personalului didactic din Moldova. În 1967 acceptă funcţia de director al Institutului de Ştiinţe Pedagogice din Bucureşti, iar în această calitate primeşte peste 30 de noi posturi şi încadrează, la Bucureşti şi la filialele din Iaşi, Cluj, Timişoara, atât cercetători cu experienţă, cât şi tineri absolvenţi de valoare, introduce televiziunea de tip integrat în învăţământul preuniversitar, stabileşte relaţii de colaborare cu multe institute europene similare și organizează reuniuni ştiinţifice naţionale cu participare internaţională urmate de publicarea unor volume (două fiind preluate şi publicate în limba franceză de către UNESCO). Ca specialist al UNESCO (1973 -1980) efectuează misiuni în ţări din toate continentele lumii, elaborează documente şi studii şi organizează reuniuni regionale (continentale) şi internaţionale.

Ulterior, își va relua activitatea la Universitate, unde conduce doctoratele în pedagogie nu numai a doctoranzilor din România, ci şia celor  din Republica Moldova, din Germania, Israel, Mauritania. Primeşte titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii „I. Creangă”  din Chişinău, fiind numit și secretar general al Asociaţiei Internaţionale a Educatorilor pentru Pacea lumii (IAEWP) la congresele de la la Washington şi Viena. În anul 1995 UNESCO îi acordă Medalia Aristotel în „semn de recunoştinţă pentru devotamentul faţă de idealurile Organizaţiei”. Între 1990 şi 1994 a fost Secretar General al Comisiei Naţionale UNESCO pentru România. A primit de-a lungul vieţii mai multe titluri şi distincţii internaţionale. În 1993 a devenit membru al Academiei de Ştiinţe din New York.

Ce lucrări a scris profesorul George Văideanu

Activitatea publicistică a marelui pedagog cuprinde 150 de studii importante și documente UNESCO, precum și cărţi scrise în ţară şi în străinătate. Enumerăm în continuare câteva opere ce l-au consacrat:

  • Educaţia estetică, în colaborare cu Ştefan Bârsănescu, Bucureşti, 1961;
  • Educaţia intelectuală, coordonator şi autor, Bucureşti, 1971;
  • Cultura estetică şcolară, Bucureşti, 1967;
  • Les contenus de l’education (1987) în colaborarea cu Gh. Rassekh, universitar iranian, tradusă în engleză şi chineză, (1987 - Paris,1993 - Beijing)
  • Programmes d’etudes et education permanente în colaborare cu Louis d’Hainaut
  • Pedagogie, vol. I-II, coordonator şi autor, Iaşi;
  • L’interdisciplinarite dans l’enseignement, Paris, 1987;
  • Educaţia la frontiera dintre milenii, Bucureşti, Bucureşti, 1988;
  • UNESCO-50. Educaţie, Bucureşti, 1996.
Titlurile şi distincţiile ştiinţifice primite
  • Doctor Honoris Causa al Universității Pedagogice de Stat din Chişinău (1994);
  • International Man of the Year (1991-1992) in recognition of his services to education - International Biographical Centre, Cambridge (1992);
  • Award for Outstanding Achievement in Education - The American Biographical Institute (1987).

Adaugă comentariu nou